Timpul trădează asincron.
Întinzi mâna şi dai peste zidul aplecat
de deasupra
de parc-ai fi într-o criptă.
Prin mijlocul oraşului trece o panteră de gheaţă
rânjind.
În urma ei o şleahtă de hiene
apoi tristeţea care binecuvintează cu trei degete
trecători muribunzi.
Într-o zi
va fi uitat
acest cântec abia viu
care acum se târăşte pe pietre.
Biletul va rămâne încă
pe noptieră
pe el, mâine, nu se va mai desluşi nimic
– aşa trădează timpul –
ştergând cu o linie prin aer
apoi se desprinde
în-cet.
Pe mijlocul pistei de decolare
dansează un cocor.
