Annabelle Despard

“Dac-ai muri întâi”Annabelle Despard

Îngăduie-mi măcar să îţi păstrez mirosurile
în mostre mărunte: sudoarea braţului,
a puloverului de lână,
a degetelor galbene de fum. Ar trebui
să-ţi iau amprenta piciorului
să fac înregistrări cu râsul tău.
Şi-ntreaga arhivă s-o iau apoi cu mine în exil;
în trupul meu, o Sfânta Elena unde corăbiile
nu mai acostează de mult,
o piatră într-un ocean, un avanpost unde
vânturile urlă
iar urşii polari dărâmă orice poartă.

(trad. C.S.)

[Annabelle Despard (n. 1943), scriitoare şi traducătoare, este născută la Cardiff, dar de la 19 ani a trăit în Norvegia. Scrie în norvegiană şi îşi traduce propriile texte în engleză. A fost profesor asociat de studii britanice la Universitatea din Arizona. În romanul ei autobiografic, „Pikeskolen”, vorbeşte despre propria-i adolescenţă petrecută între două limbi şi două culturi. Temele predilecte în poezie sunt familia, dragostea, povestea vieţii, amintirile. A scris tulburătoare poezii despre implacabilele semne pe care înaintarea în vârstă le lasă asupra vieţii personale şi asupra relaţiilor cu cei apropiaţi.]
<poezia de faţă face parte din grupul celor mai frumoase 50 de poezii de dragoste desemnate în 2014 de către Southbank Centre, Londra>

Advertisements