Philippe Jaccottet

“Distanţe”Philippe Jaccottet 4

Deasupra se rotesc lăstunii;
şi mai departe astre nevăzute se rotesc.
Cum ziua se trage spre marginile pământului,
cu focul ei luminos peste sumbre nisipuri.

Vieţuim într-un tărâm al mişcării
şi al distanţei; inima
pleacă dintr-un arbore spre o pasăre,
din pasăre înspre o stea-ndepărtată,
şi din stea în iubire. Aşa iubirea
creşte, rotindu-se şi dereticând, într-o casă oblonită,
ca o servitoare grijulie cu o lampă în mâini.

(trad. C.S.)

Philippe Jaccottet1[Scriitura lui Philippe Jaccottet (n. 1925), poet elveţian de limbă franceză, critic literar şi traducător, porneşte de la atenta observare a naturii şi explorează starea paradoxală de la limita suficienţei limbajului însuşi. Se conturează astfel o estetică a inefabilului, a inexprimabilului, a transparenţei, a sensului ascuns, căci cuvântul devine insuficient pentru a exprima realitatea, simţirea, trăirea în nuanţele lor cele mai profunde. E un scriitor apofatic, al lucrurilor ce nu pot fi numite, ci doar intuite, dezvoltă un limbaj de o austeritate franciscană, înclinat spre simplitate, evitând cu consecvenţă orice nuanţă de triumfalism. Decât să spună prea mult şi prea tare, preferă să tacă şi să şoptească. Autorul deţine numeroase premii, printre care Premiul Goncourt pentru poezie (2003) şi a devenit al cincisprezecelea autor publicat de prestigioasa “Bibliothèque de la Pléiade” a Editurii Gallimard.]

Philippe Jaccottet 3
<poezia face parte din grupul celor mai frumoase 50 de poezii de dragoste desemnate în 2014 de către Southbank Centre, Londra>

Advertisements