Regino Pedroso

reginopedroso_1933“Dacă ai trăi numai o zi”

Dacă ai trăi numai o zi
în sufletul meu,
ai rămâne fără voinţă
şi amare pentru totdeauna ţi-ar fi cuvintele.

Aceste drumuri negre unde duc? – ai striga.
Şi aceste pământuri blestemate, uitate de Dumnezeu?
Şi aceşti arbori tragici, răsuciţi ca nişte dorinţe
captive? Şi aceste pietre
îndurerate sub lumina soarelui?

Spre câmpurile-ţi fertile te vei întoarce,
cerşind uitarea. Fagurii tăi
plini cu păcate. Şi o dragoste
dureroasă pentru tot ce are suflare
îţi va muşca oasele. O nelinişte
fără margini în ochii injectaţi
de sângele sterpului smochin blestemat.

Numai o zi dacă ai trăi în mine,
numai o zi în sufletul meu,
ai rămâne fără voinţă
şi amare pentru totdeauna ţi-ar fi cuvintele.

(trad. Darie Novăceanu)

regino pedroso[Regino Pedroso (1896-1983), de origine afro-chineză, poet avangardist al modernismului cubanez, la modul simplist ar putea fi catalogat ca “primul reprezentant al tendinţei proletare” în “poezia socială cubaneză”. Discipolii săi însă sunt mult mai atenţi la nuanţele operei sale şi mult mai deschişi înspre latura sa filosofică şi transcendentală. A fost glasul celor lipsiţi nu atât din motive politice cât datorită nonconformismului ce l-a caracterizat întotdeauna şi a înclinaţiei sale artistice de înfrumuseţare a existenţei. La fel de repede cum revoluţia cubaneză l-a adoptat, la fel de repede l-a şi uitat, oferindu-i de fapt poetului ceea ce căuta: liniştea şi pacea unei bine meritate solitudini. A fost un aspru critic al ipocriziei, inconsistenţei şi lăcomiei oamenilor politici de orice parte ar fi ei, şi care, “în fervoarea lor de a pune în practică utopia socială, distrug singura utopie posibilă, cea poetică” (Osvaldo Navaro). Poet al interogaţiei şi al îndoielii, rebel şi inovator dar şi reflexiv şi tragic, deşi a plecat dintre noi, încă nu şi-a spus ultimul cuvânt. Numeroase concursuri literare sunt aşezate astăzi sub numele său.]

 

Advertisements