Valerio Magrelli

fragment din “Ora serrata retinae”valerio-magrelli2

Să fiu nevoit să plec din mine,
aceasta mi-e spaima.
Mă tem că mă evapor cu-ncetul,
că mă pierd în fisurile zilei
uitându-mi de gând.
Mă regăsesc uneori în tăcerea
lucrurilor din jur,
obiect printre obiecte,
locuit de obiecte.
Durerea e schimbarea
din neştiute pricini
ce nu-s ce par a fi.
E durerea dintâi.
Ochelarii ar trebui purtaţi aşadar
în spaţiul dintre retină şi creier
deoarece acolo, între hăţişuri
şi plantaţii de nervi,
e eroarea privirii.
Acolo se pierde vederea
în drumul ei înspre minte,
se rupe şi se fărâmiţează.
De parcă trecând
ar plăti cu fiece pas
o taxă către trup.

(trad. C.S.)

[Valerio Magrelli (n. 1957, la Roma), a absolvit filosofia şi a predat literatură franceză la Universitatea din Pisa]

Advertisements