– marginalii la adresa așa-zisului documentar despre părintele Arsenie Boca –
Baricadat în spatele echipajelor de pază corporală, tot un zâmbet, regizorul Solomon s-a înfățișat ”curajos” la Sibiu cu noul său așa-zis documentar. Pregătit să dea piept cu vreo echipă de preoți care să-i conteste filmul, echipa de inconsistenți zurgălăi umani convocată a avut neplăcuta surpriză să dea piept cu un public complet neavizat, așezat comfortabil și doct în afara subiectului. Cvasi-absent, așteptatul public autentic ortodox nu s-a prezentat la apelul zgomotos promovat cu scadaluri artificiale de presă.
Ce s-a întâmplat acolo? Un lucru întru totul îmbucurător: Adevărații și autenticii credincioși ortodocși nu s-au dus la acest film. Ei, cei mult așteptați pentru a-i scandaliza, au lipsit cu desăvârșire. Credincioșii crescuți și formați în preajma Tainelor Bisericii nu au fost impresionați de goarnele lumii, iar aceasta înseamnă că preoții Bisericii noastre își onorează cu excelență misiunea. Ei, credincioșii cei simpli și adevărați, cei autentici și sinceri, au bunul simț foarte dezvoltat, o măsură interioară a valorilor de neclintit, un bun simț care știe să se distanțeze de vanitatea și orgoliul culturnicilor umflați cu pompa ideologiilor de orice fel. Iar acest echilibru interior, sănătos și robust, de neînțeles pentru neavizați, s-a manifestat: n-a interesat pe nimeni gogoașa roz glazurată a dezbinătorilor de mucava.
Un… solomonist crezându-se solomonar, a încercat să invoce spirite lăturalnice, să provoace mulțimea. Sala de proiecție s-a dovedit însă a fi fost populată în cea mai mare parte doar de anti-credincioșii veniți probabil pentru a-și realimenta distanțata și aroganta poziție față de Biserica ortodoxă. Pentru a-și găsi, comod, un argument în plus. Intervenții sterile, paralele cu intenția așa-zisului documentar. Dacă au plecat sau nu satisfăcuți chiar nu este nici treaba, nici interesul nostru.
Un singur lucru ne-a atras atenția într-atât încât ne-a făcut să scriem aici: După cum însuși anonimul așa-zis regizor mărturisea la un moment dat: își pregătise trunchiatul film să fie lansat în anul eventualei canonizări a părintelui urmărit cu atâta obstinație. Era mândru că el se ținuse de cuvânt și era dezamăgit că Biserica nu. Deci căutase cu tot dinadinsul scandalul. Dar în toate există un sens. Din fericire, din grijă divină, prin puterea Bisericii, trup al lui Hristos Dumnezeu Întrupat, de a răbda batjocura lumii, perfidul plan nu s-a împlinit. Prin înțelepciunea credincioșilor blândei noastre Biserici, care nu s-au lăsat provocați, sminteala scandalului nu a venit. Iar mărturisirea LOR, a celor buni și frumoși, împovărați și autentici s-a urcat discret și tăcut, blândă și vibrândă, într-o seară de marți, la ceruri.