păsări

Cu tricoul de joi, Cristian Bădiliţă a descins la Sibiu pentru o expoziţie de poezie. Gazda: Galeria de artă contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal, strada Tribunei nr. 6.

Pentru o amiază toridă de vară e adăpostul perfect. Sibieni, expoziţia deschisă azi durează o lună!

Poezie de îmbrăcat, de purtat şi de atârnat pe perete, o pajişte cu pietre-litere, un calendar poetico-fotografic cu 13 luni(!), sfori, biscuiţi, icoane, cruci, fotografii, bancnote şi bănuţi, frunze, baloane, iarbă, rogojini înconjurate toate, străbătute, înspiralate de litere, de cuvinte, de poezii. Colorate, drepte, rotunde, întoarse, tăiate. Împărţite, decupate, răsucite, răsfirate. Împletite. Păsările şi extratereştrii cred că eram noi. La o primă vedere joc, la o lectură mai atentă un gest artistic asumat şi dus până la capăt.

“De ce toate cuvintele sunt negre?” îl întrebase fiica sa odată, iar de atunci cuvintele sale n-au mai fost doar negre şi s-au colorat.

Fotografiile vor să spună ce-ar mai fi fost de spus, au câteva note, poeziile pot fi citite acolo. Frapează concepţia amenajării, viziune rezonând cu textele expuse, rândul-nerând, ansamblul surpriză, linia tăiată şi reapărută aidoma concepţiilor antice că un râu poate să dispară, intră-n pământ pentru a ieşi în altă parte. Am înţeles că aparţine dnei Dana Roxana Hrib, director general adjunct al Muzeului.

Autorul a citit doar o singură poezie: “Jucaţi-vă mai des cu focul”. Necesar, ca să-l şi auzim, dar tot el era pe toţi pereţii.

: Expoziţia de poeme-desemne

: poeziile de pe zid

: Fashion style

: Coloana din mijlocul pajiştii. De unde până unde? Ioan Alexandru venise la cursuri cu un diplomat!!! Ce să fie acolo, se întrebau studenţii. La sfârşit le-a spus: “v-am adus fân din Transilvania. Luaţi şi mirosiţi!”